ÎNTÂLNIREA DE LA FÂNTÂNĂ

Ioan 4:1-42
*********************

Plină e preasfânta Carte
De-ntâmplări interesante
Unele – precum ştim toţi
Sunt de-a dreptul fascinante
Le parcurgem – nu odată
Cu dorinţa de-a afla
Lecţii foarte importante
Ce lumină ne vor da.

Iată un exemplu clar
Ce confirmă cele spuse:
O femeie din Sihar
Cu speranţele distruse
Se întâlni cu Mesia,
Cu al ei Mântuitor
Şi a fost total schimbată
Pătrunsă de-un nou fior...

L-a-ntâlnit lâng-o fântână
El trecea prin acel sat
Era zi dogoritoare
S-a oprit; era-nsetat
"Dă-mi să beau, mi-e sete tare"
Zise El cu glas duios
Dar ea nu L-a cunoscut
N-a ştiut că e Hristos.

Era-n drum spre Galilea,
Era-ntr-una călător
El ducea cu El mesajul
De la Tatăl Creator
Făcea bine...numai bine
Le spunea la toţi deschis
Că numai prin pocăinţă
Poţi ajunge-n Paradis.

Şi uimit-a fost femeia
Cum iudeul însetat
S-a oprit lângă fântână,
Cum cu ea a discutat
Ea era samariteancă
Şi-n ţinutul ei aveau
Legea veche, inumană:
Cu iudeii nu vorbeau...

(Dar Hristos venise-n lume
Să dărâme bariere
Să sădească-n naţiuni
Credinţa în Înviere
Să vestească despre Tatăl,
Dumnezeul tuturor
El care domneşte-n Cosmos
Cu un braţ biruitor...

A venit nu să dezbine
Ci s-aducă la-nfrăţire
Fiinţele din orice rasă,
Fiinţele ce vor sfinţire
Şi-a dat jos ziduri înalte
Şi a desfiinţat hotare
Răspândind vestea-mpăcării
Aproape şi-ndepărtare.)

"Tu-mi ceri apă? Sunt surprinsă"
Zise ea cu tonu-i blând
El citi în ea durere,
Şi-a văzut-o suspinând
"Dac-ar şti el cine sunt,
Dacă m-ar cunoaşte bine
S-ar duce în drumul lui
N-ar sta de vorbă cu mine."

Dar simţea cum vin din El
Valuri, valuri de iubire,
A citit compasiune
În senina Lui privire
În Sihar toţi o tratau
Cu dispreţ – ca pe-o stricată
Cunoşteau trecutul ei
Şi viaţa-i destrămată...

Toţi bărbaţii întâlniţi
O priveau cu ochi avizi
O voiau pentru distracţii
Numai de plăceri flămânzi
Dar evreul călător
I-a privit lăuntrul plin
De acele frământări
Ce rodesc numai suspin,

I-a văzut în suflet golul
(Traiul ei era o dramă
Viaţa ei de pân’acum
Era doar eşec şi teamă)
I-a văzut potenţialul
Pus în ea de Ziditor
Şi-a ştiut c-acea făptură
Poate-avea un viitor...

"O, de-ai şti tu cine este
Cel ce apă-ţi cere-acum
Te-ai lega pe veci de El
Şi n-ai mai trăi oricum
Ai dori numai sfinţire
Iar viaţa ta pustie
Ar cunoaşte transformarea
Ce dă pace, bucurie,

Ai cunoaşte stări divine,
Taine sfinte şi comori,
Mulţumire sufletească,
Dulce pace şi splendori
Ai avea un ţel suprem:
Traiul de neprihănire
Şi ai şti că eşti sortită
Pentru Cer şi nemurire,

Iar lăuntrul tău uscat
Ar fi plin de APA VIE
Al cărui izvor curat
Ţâşneşte în veşnicie
Dacă bei acum din ea
Îţi împrospătează fiinţa
Şi vei şti ce-nseamnă jertfa,
Ce înseamnă pocăinţa,

O, femeie, de-ai cunoaşte
Darul dat de Trinitate
S-ar aprinde-n tine dorul
Pentru căile curate
Şi ai fi mereu deschisă
Pentru sfintele poveţe
Şi l-ai accepta pe Duhul
Să te-ndrume, să te-nveţe."
****
S-a produs apoi minune
În acea zi, la fântână
Femeia samariteancă
A primit de Sus Lumină
Căci Mesia – Domnul slavei
I s-a revelat solemn
Şi i-a spus cum poate-ajunge
La un trai curat şi demn...

I s-a revelat ca om,
Ca Profet şi Împărat
Şi-a-nvăţat-o ce înseamnă
Viaţa de răscumpărat
A aflat că pocăinţa
E o stare minunată
Că fiinţa ce-a aflat-o
N-o respinge niciodată.

I-a mai spus că-nchinăciunea
Ce produce conectare
Cu Părintele Luminii
Şi cu stări de desfătare
E în duh şi-n adevăr,
E răspuns la tot ce face
Creatorul pentru noi
Să avem în inimi pace,

E reacţia normală
La cascada de iubire
Ce vine din plaiuri sfinte
Cu unde de fericire
Cei ce Tatălui înalţă
De oriunde rugi curate
Fi-vor binecuvântaţi
Cu trăiri înmiresmate.

Şi-a-nţeles samariteanca
Tot ce-i spuse Călătorul
A-nţeles că doar în El
Fericit e viitorul
Şi în ceasul cercetării
L-a primit cu bucurie
Pe Mesia, Prinţul păcii
Şi izvor de apă vie.

Exaltarea ce cuprinse
Inima-i împovărată
I-a produs o uşurare
S-a simţit eliberată
Dulci fiori o inundară
Şi s-a hotărât pe loc
Să-şi urmeze Salvatorul
Şi prin ploaie şi prin foc...

Nu se înşela femeia
Ştia că-i ceva real,
Ştia că de-acum încolo
Va avea nou ideal
"Îmi voi lămuri bărbatul"
Zise ea cu hotărâre
"Să accepte şi el darul
Dat de Fiul din iubire."...

Clocotea în ea dorinţa
De-a vesti la cât mai mulţi
C-au acces la mântuire
Cei bogaţi şi cei desculţi
N-a mai vrut să stea acolo
Să ia din fântână apă
Ci s-a dus ’napoi în sat
Misiunea s-o înceapă...

"Haideţi să vedeţi profetul
Ce mi-a spus trecutul meu
Sunt convinsă că-i Mesia,
Că e Fiu de Dumnezeu."
Şi-ndemna pe fiecare
Să lase preocuparea,
Să plece să se-ntâlnească
Cu Acel ce dă salvarea...

Iar lucrarea începută
A avut un larg ecou
Mulţi au vrut să Îl cunoască
Pe Cel ce dă spirit nou
Şi s-au dus să-L întâlnească,
Să primească şi ei darul
Ce poate să-nnobileze viaţa
Şi s-aline tot coşmarul.

Ei L-au invitat apoi
Să rămână în cetate,
Să arate şi la alţii
Calea spre integritate
Şi-a stat două zile-acolo
Predicând cu elocvenţă
Despre felul cum se intră
În a Tatălui prezenţă.
****
Ca femeia din Sihar
O, creştini, purtaţi oriunde
Vestea că-n Isus aflăm
Pace cum nu e niciunde
Celor ce se cred rataţi
Arătaţi-le Lumina
Ce ucide bezna groasă,
Care spală toată vina...

Spuneţi cum v-a scos Hristos
Din neant, din agonie
Cum v-a pus în inimi dorul
Pentru sfânta-mpărăţie,
Cum puteţi răbda insulte
Şi furtuni ce dau năvală
Cum puteţi s-aveţi credinţă
Chiar când vine crunta boală...

Sigur că va fi nevoie
De jertfă şi pasiune
Atunci când aţi vrea să faceţi
O frumoasă misiune
Poate că va trebui
Să luaţi din timpul liber
Să mergeţi imediat
Unde zice-al vostru Lider...

Dar se merită efortul
De-a da lumii o speranţă
De-a vesti cu drag de pacea
Ce creează siguranţă
Nu uitaţi că munca voastră
E apreciată-n Cer
Şi de oştile cereşti
Şi de veşnicul Vier...

Căci treziri spirituale
Vor fi roadele lucrării
Mulţi deschide-s-or spre Har
Şi vor spune "Da" chemării
Se va bucura tot Cerul
Că ştiţi rostul şi menirea
De-a face cunoscut
Ce rod dă neprihănirea.

AMIN!
George Cornici/ Mai, 2007